Dedicata al Dott. Michele Ebreo

 

Tu suone e nun'o ssaie ca ie mo te sente;

Stu pianuforte parla cu ppassione:

- Arape n'atu ppoche stu bbalcone,

Tutte è ssilenzie e 'nciele 'a luna sta.

 

Sta luna ca te sente e ca te guarde,

M'ha ditte: Dille ca sunasse ancora:

Sunasse fino a quanno se sculora

Sta luce mia ch'è fatta pe ccantà.

 

Chesta luna, Michè, nun è bbusciarda

E' appassiunata, semplice e ssincera:

Se vò mparà pur'essa 'a te, stasera,

Comm'a musica 'o core fà parlà.

 

Stu pianuforte tene 'nu linguaggie,

Sape 'a 'o core parlà senza parole,

Cu nu mutive, cu ddoie note sole

L'anema te cunzola o fa suffrì.

 

'O sente stu mutive: è nu ricorde.......

E' ssuonne, è ddesiderio 'sta canzone,

Sti nnote songo lacreme 'e passione....

Speranze, ammore, ggioie 'e ggiuventù.

 

T'ha ditte 'a luna:- Sone, sone ancora:

Ie voglie restà ccà tutta 'a nuttata,

Famme ancora sentì 'sta serenata,

Quanne 'o sole ritorna, ie aggia partì.

 

Si 'a luna se ne và, parte pur'ie:

Parte e mme scete a chistu suonne d'ore.

Sona, Michè, nun fà scetà 'stu core,

Chesta nuttata è ffatta pe sunnà.

                                               

                                                          Agostino Astrominica

Nusco, 8 settembre 1950