Nu mierucu specialu

 

 

 

Int’a na stanza, attuornu a lu malatu

Chiangevanu li figli e la migliera;

rucivu unu ri lu vicinatu:

- Quistu nun po’ campà finu a stasera.-

 

- Chiamati lu cumparu Sarvatoru:

quiru ni sapu cchiù ri nu duttoru! –

Quistu cumparu mo a li Sparanielli

era stimatu cchiù ri Cardarelli.

 

Si prusuntavu mo stu scienziato,

cu serietà guardavu lu malatu,

senza parlà, feci lu mussu stuortu

e po’ rissu:- cummà, quistu è già mmuortu! –

 

La migliora alluccava:- Maritu miu! –

Ruceva la ggentu:- Accussì volu Ddiu! –

Quistu malatu mo ‘mpruvvisamente

aprivu l’uocchi e dissu a quera ggente:

 

- Faciti li scongiuri, a la malora…

i’ nun so’ mmuortu, songu vivu ancora!-

- Nòni, si’ mmuortu ggià, maritu caru:

ni vuoi sapè cchiù tu ca lu cumparu?!…-

 

                                                        Agostino Astrominica