NOZZU R'ARGIENTU
Ra Napuli, riggina ri stu maru,
oj Nuscu, ti purtai nu fioru caru,
era pu' mme stu fioru la mia sposa,
bella com'a na rosa.
ri vulè bbenu a stu paesu miu;
quera bella città addò tu si' nnata
iu l'haggi sempu amata! -
Saglièvami ‘ncarrozza chianu chianu,
tu, Nuscu, cumparisti ra luntantu;
la sposa mia, cu amoru e
sentimentu,
feci stu ggiuramentu.
Quannu ddui sposi assai si vonnu benu
lu stessu sangu scorru 'int'a ru vvenu:
la speranza, la gioia e lu duloru
so' un'anuma e unu coru.
Vintiquatt'anni ra quiru mumentu
songu passati mo com'a lu vientu;
oj Nuscu, penza a tte cu nustargìa
questa cumpagna mia.
Sì, fu sinceru quiru
ggiuramentu,
mo festeggiamu ru nnozzu r'argientu;
mo nui vulamu a tte, si a Ddiu piaci,
pu' assapurà la paci.
Sta casa nosta è vecchia, ma che ddici?
nui puru simu viecchi, ma filici;
st'amoru nuostu binirici, o Ddiu,
a stu paesu miu.
Agostino Astrominica