La feru ri lu Carmunu

 

 

 

Mmiez’a ‘stu largu ri Santu Runatu

juorno ri la feru che clamoru !

pari tuttu quantu stu spiazzalu

grande tavolozza ri pittoru.

 

Milli coluri viri ra luntanu,

ma ri stu quatru nun capisci niente,

si po’ tu t’avvicini, a manu a manu,

viri a migliora uommini e alimenti.

 

Vi’ che chioma ri crapu, ri purcielli

ri pecuru, ri vaccu, ri vitelli;

fra li manti ri ciucci, ri cavalli

spiccanu vestu, maccatùri e scialli.

 

Ti ‘nzurdisciunu tuttu st’animali…

cuntrattannu patroni cu sanzàli;

mmiez’a stu votta-votta e a st’ammuina

si nun ti scanzi ti fann’a mmappina.

 

Si sperdu mo sta pupulaziona:

sta ascennu già la grande prucissiona,

sonanu a grolia tuttu ru ccampanu

e la feru si sfolla chianu chianu.

 

‘Nci songu statu mmiez’a st’ammuina,

che ‘nci vu’ fà, m’hannu fatt’a mmappina ;

i’ so’ vvunutu a Nuscu a truvà paci,

ma questa feru troppu mi piaci.

 

                                                           Agostino Astrominica